Continuăm seria de testimoniale inspiraționale Semimaraton Gerar 2.1 cu o doamnă (după două episoade dedicate unor domni: Mihai Godeanu aka Dragonu și Theodor Manolache aka Forest Run a venit rândul să deschidem și seria de portrete și povești inspiraționale ale persoanelor de sex feminin, cele care umplu culoarele de alergare de grație și zâmbete) și am ales pentru primul episod o doamnă cu adevărat inspirațională.

După 2 ani (am lipsit motivat, zicem noi, în 2021 și 2022, dar am închis prematur anul de alergare competitivă în 2020, cu o ediție chiar înainte de pandemie), ne-am întors, cu forțe proaspete și am deschis și un nou sezon de Semimaraton Gerar, respectiv 2.1 (pentru că Semimaraton Gerar 2.1. înseamnă deschiderea unui nou sezon de 10 ediții, în care vă și ne așteaptă surprize și momente de neuitat – cred că ediția 2.10, să ne țină Dumnezeu sănătoși până atunci, va însemna și predarea ștafetei către o noua echipă de organizare pe care încercăm să o creștem).

Ne-am propus ca în fiecare an să avem câteva sesiuni de inspirație în alergare, cu oameni care prin ceea ce fac și ceea ce sunt ne inspiră. Nu este o listă limitativă și dacă nu vă regăsiți în prima ediție 2.1. de testimoniale inspiraționale, asta nu înseamnă că voi nu ne inspirați, ci că mecanismul de identificare care a rulat pe lista de înscriși la un moment dat, nu v-a detectat. Rămâneți însă conectați pentru că sigur sigur veți primi un mesaj la un moment dat.

Acestea fiind spuse, într-un intro scurt, voi lăsa cuvintele să se împletească, ale noastre și ale persoanei din fiecare episod, iar pe voi vă invit să le citiți și să vă inspirați sau să visați.

MIRELA (Georgescu) RUȘITORU

Poate unora dintre voi numele nu vă spune nimic sau mare lucru, însă nouă ne este tare dragă încă de când am cunoscut-o. Mirela este un om care aleargă metodic, cu răbdare, cu zâmbetul pe buze și entuziasm, adesea o vedem alergând consumată sau cu o floare ori cu o mascotă și mereu spun că aleargă cu stil.

De ce ne inspiră Mirela?

Pentru că este un om optimist, vesel, s-a apucat de alergare la vârsta de 55 de ani (în 2013) și deși nu țintește recorduri și PB-uri, a alergat peste 150 de curse, între care și câteva maratoane și ultramaraton, ceea ce mi se pare extraordinar.

După cursa de ultramaraton de la Sorrento Positano Ultra (54 de km) Mirela și-a schimbat porecla pe care și-o dăduse singură UFO (Ugly-Fat-Old) într-un renume Ultra Fantastic Optimist și vă pot spune cu mâna pe inimă că așa este – pe mine mă face să zâmbesc ori de câte ori o văd – un om fără trecut sportiv care aleargă cu atâta bucurie în curse mi se pare inspirațional cu adevărat. Căutând pentru aceasta poveste Gerar câteva date despre Mirela, am descoperit un om mult mai fain decât aș fi bânuit cunoscând-o doar cât ne-am intersectat în alergare. Am aflat că Mirela a jucat teatru de comedie timp de șapte ani, iar asta explică de ce a ales să ne spună, dar noi știam deja, că-i place să alerge cu mască, adică într-o costumație, pentru că

“Fiecare costum aduce cu el, dincolo de personaj, un mesaj. Broscuța militează pentru balta Văcărești, Pinguinul pentru Gerar. Atunci când sunt foarte obosită sau tristă de nu mă pot uita în oglindă, mă îmbrac în Clown. Dublu câștig. Nu întristez pe nimeni și îi fac pe toți cei din jur să zâmbească. La final, când scot “masca”, mă regăsesc eu însămi zâmbitoare și luminoasă, ca după o nouă ghidușie în miez de iarnă.”

Mirela a ales pentru primul maraton, în 2014, maratonul de la Atena – supra numit și maratonul autentic. Deși s-a pregătit temeinic pentru cursă, cu 10 zile înainte de cursă și-a fracturat piciorul stâng. Chiar și în atare condiții a ales să meargă la Atena și să încerce să alerge onorific măcar 1, 10 sau 100 de metri. A reușit însă să alerge tot maratonul pentru că după primul pas nu s-a mai putut opri fiind fascinantă și impresionată de numărul mare de oameni care au încurajat-o și care cântau de-a lungul traseului.

Amintirea cursei de la Atena i-a apărut și când am întrebat-o care este prima întrebare pe care o pune unui alergător, răspunsul ei fiind legat de traseul de alergare: Pe unde alergi?” amintindu-și că în toamna anului 2022 pe când era la o cursă, un tânăr a lăsat-o fără glas când i-a spus că o recunoaște din 2014 de la Atena unde au alergat o perioadă împreună. Așa vă spuneam că Mirela lasă o impresie puternică și este clar că pentru ea alergarea este dedicată Oamenilor și înseamnă Speranță și Dragoste, ea fiind de asemenea și un @Galantom.

Dacă Mirela recunoaște un alergător “după mers, după privirea hotărâtă, după vibrația întregului corp. Chiar dacă este îmbrăcat business, îl vezi cum iuțește pasul când trece pe lângă cei care aleargă” (să fiu sinceră n-am remarcat asta neapărat, eu din contra, îi las pe alții să se grăbească la mers, dar gândindu-mă la răspunsul Mirelei mi-am propus să testez teoria asta care mi se pare interesantă – tu cum procedezi? Și tu iuțești pasul?) Pe Mirela o recunoști după zâmbet și după poezia care o încojoară, poezie cu care și-a construit răspunsul când am vrut să aflăm cum se motivează să alerge.

“Oglinda minte, nu-s bătrână,
Doar pielea s-a zbârcit un pic.
Mai tremură de-un timp o mână,
Auzul simt că a slăbit.
Nici ochii parcă nu-s prea ageri
Genunchii dor când mă aplec,
Dar sufletu-i cu dor de viață,
Zâmbesc și mă ridic și plec.
Un pic mai lent, dar mă -nțeleg
Iar când mi-e greu să merg…ALERG”

Vorbind despre Gerar, Mirela mai în glumă, mai în serios ne-a spus că se gândește la Destin și jucându-se un pic cu literele numelui dat de tatăl ei, amestecându-le bine, bine cu o doză fină de umor, a ieșit: O LEG CU SEMI GERAR! De aici, înțelegând Mirela de ce iubește atât de tare această cursă a iernii. Este clar ca lumina zilei că Gerar 2.1. reprezintă revenirea la normalitate, așa o resimțim și noi, așa o simte și Mirela, pentru că, nu-i așa GERAR trebuie să continue! Iar noi să continuăm să facem ceea ce iubim (să ne revedem cu voi în ultima sâmbătă din ianuarie de peste 10 ani și să umplem Politehnica de lumină, zâmbete, bucurie, entuziasm), să o luăm de la zero (e început de an, este pentru noi început de sezon, așa că fiți blânzi cu noi că poate ne-am ieșit un pic din mână și am ruginit un pic ?), dar mereu învățăm din experiențele bune sau rele ale trecutului.

Mirela ne-a declarat că are la activ toate cursele de Gerar pe care le-ar fi putut face, pentru că s-a apucat de alergare în vara lui 2013, a ratat edițiile 2011, 2012 și 2013, dar ne spune cu mult umor că “așa cum poți cumpăra anii de pensie”, nu vede de ce n-ar putea alerga retro virtual și edițiile 2011-2013 ? Mai mult decât faptul că a participat fizic la toate edițiile din 2014 până în 2020 inclusiv, ea ne-a dezvăluit că a păstrat viu spiritul Gerar și a alergat virtual în 2021 și 2022, anii în care noi am lipsit și-am ruginit un pic.

Așadar, putem spune că prin aplicarea prevederilor legale referitoare la cumpărarea anilor de pensie, îi acordăm onorific Mirelei titlu de “integralist” Gerar, mai ales că s-a îndrăgostit de Gerar în decembrie 2013 la o alergare de pregătire pentru Gerar pe care am numit-o atunci “Clopoței în alergare” – o alergare cu multe amintiri frumoase pentru noi.

Știm că Mirela s-a înscris deja la cursa de 10 km, ea alergând, de regulă cursa de cros la Gerar, pentru că, spune ea, “încă mai caută doi melci ca ea pentru o echipă de 21 km”, dar nu se grăbește pentru că, tot ea zâmbește “oricum, startul l-am lua la Gerar 2.1., iar finish-ul ar fi la Gerar 2.2.”
Încercând să aflăm totuși dacă preferința ei ar fi pentru o alergare de echipă sau una individual, cu relaxare, Mirela se simte în echipă, chiar și atunci când aleargă singură, pentru că întâlnește prieteni dragi pe traseu, se motivează reciproc, iar faptul de a nu se simți niciodată singură în alergare, o ajută să biruiască timpul limită.

Pentru Mirela, echipa ideală este cea căreia i se alătură, pentru că “fiecare echipă are personalitatea ei și construiește ceva dincolo de kilometri parcurși și timpul obținut. Este un liant între generații și personalități, între experiență și vigoare.”

Mirela aleargă indiferent de anotimp pentru că fiecare anotimp are frumusețea lui, are provocări proprii, iar, pentru că a cumpărat anii de pensie ? (glumim) și este la pensie, acum aleargă și la orice oră. Ea spune că nu contează dacă la Gerar 2.1. va fi zăpadă, gheață, ploaie, uscat, cald sau frig, important va fi doar să veniți la start cu echipamentul potrivit.

Dar dacă ar fi după gustul ei, pentru Gerar 2.1., în speranța că nu o împușcă nimeni (și nici pe noi, pentru că eu cumva în sufletul meu nădăjduiesc același lucru), ar comanda vremea din 2014 (anul cu cod portocaliu de viscol și ninsoare), o iarnă autentică, cu minus multe grade, vânt și ninsoare) – Curat Gerar și nu murdar ? Suntem de acord cu Mirela că o cursă pe astfel de vreme te călește și anulează orice scuză pentru viitor, de a nu ieși din casă dacă este frig.

Tot de această ediție se leagă și unele amintiri referitoare la Gerar, deși pentru Mirela sunt multe amintiri Gerar între care nu poate desemna una mai pregnantă “Toate amintirile își au rădăcinile în prima ediție la care am participat în 2014. Abia începusem să alerg, iar colegii din Bancpost m-au încurajat să mă înscriu. Mi-au dat lacrimile de emoție când i-am văzut, ninși ca niște omuleți de zăpadă, așteptându-mă la Finish. Și nu a fost doar asta. Nu aveam echipament potrivit viscolului de afară și m-au echipat. Râd și acum când îmi amintesc că aveam fix 7 straturi de tricouri pe mine. Arătam ca un pui de ceapă…un pic degerată la final, dar fericită și călită cât pentru 10 vieți!

Văzând că am scăpat vie, în anii următori am început să duc povestea mai departe. Am fost pinguin, am fost clown, am mers cu umărul fracturat în 2015, dar un an mai târziu am aflat că durerea fizică nu înseamnă nimic pe lângă cea a sufletului și am alergat în memoria tinerilor plecați dintre noi în urma incendiului de la Colectiv.”

Sunt părți din povestea Mirelei pe care le relatăm exact așa cum le-a transmis ea pentru că emoția pe care ne-a transmis-o modul în care ea ne-a împărtășit experiența ei nu trebuie să fie alterat de percepția și cuvintele noastre.

Despre antrenamentul pentru Gerar, am aflat că doar își pune pantofii de alergare și iese din casă, pentru că pentru ea fiecare pietricică din Poli are o poveste, fie că este pantă sau nu, unele chiar poartă urma pașilor ei de student și, apoi, de profesor. Pentru alergările de tempo, Mirela are o rețetă inedită: “Îmi imaginez că mă aleargă un student supărăt că i-am dat o notă mică!” Acum mai în glumă, mai în serios sper că știți că trebuie să alergați repede pentru că vă aleargă un pinguin supărat (atenție la mesajul cu care aleargă Mirela în fotografia din 2015).

Am rugat fiecare dintre alergătorii intervievați pentru poveștile Gerar să scrie o motivație pentru alergarea în echipă, fiind primul an, după mult timp în care mai avem foarte multe locuri libere la echipe. Motivația Mirelei, mă lasă pe mine șomer în relatare și nu cred că eu o puteam scrie mai bine și mai succint, chiar dacă mi se spune adesea că am cuvintele la mine: “Dacă ai curajul să vrei să te cunoști, aleargă în echipă! Nu este loc de întors. Fiecare coechipier este o oglindă care îți arată și cum ești, dar și cum ar trebui să fii.”

Pentru noi Semimaraton Gerar rămâne cu precădere la prima dragoste și anume un concurs de echipă, pe care îl susținem ca atare pentru că ne-am dorit încă de la început să arată că alergarea nu este neapărat un sport solitar, iar prietenia și puterea lui noi sunt ingredintele secrete ale unei rețete de succes.

De aceea, pentru a impulsiona înscrierea echipelor în următoarele 3 săptămâni avem un concurs (un premiu în fiecare săptămână) – cautați echipă, înscrie-te și câștigă o carte de alergere de la Pilot Books – detalii aici. Pentru că, tot Mirela ne spunea: “Gerar adună amintiri care apoi țes o poveste de iarnă…”

Și cum spuneam că Mirela m-a lăsat cu prea puține cuvinte de la mine în această povestire, voi încheia mulțumindu-i că a acceptat să se deschidă, că mi-a făcut munca și ușoară și foarte plăcută, evident citând cu exactitate mesajul ei de încheiere:

“Semimaratonul Gerar este evenimentul la care doresc să particip și la 100 de ani (nota noastră – promitem să găsim o modalitate să-l organizăm chiar și atunci, probabil că voi fi la sezonul 4?). Este victoria căldurii din inimile noastre asupra vremii aspre din ianuarie. Este o competiție care alungă frica din noi și ne face să alergăm pe gheața nopții alături de prieteni.

Mulți cunoscuți mi-au spus de-a lungul timpului: “Nu mă simțeam bine, nu voiam să particip, dar dacă te-am văzut pe tine, am alergat și eu!”

Îmbătrânim cu toții, poate ca pierdem uneori competiția cu timpul limită, dar niciodată cu pasul înainte din noi înșine. Ne doare? Încetinim, dar nu ne oprim.

Mesajul meu este: Dacă baba poate, poți și tu!” Eu aleg doar să spun că n-ai niciun motiv să nu participi la Gerar!