Pe protagonista poveștii cu numărul 8, am cunoscut-o acum foarte mulți ani, la un antrenament/alergare de grup organizată pentru promovarea Crosului Pădurii. Îmi aduc aminte și acum că era o fată veselă, dar ușor stingheră, pentru că nu cunoștea multă lume, fiind la primele ei evenimente de alergare. Între timp a devenit o alergătoare foarte bine cunoscută pentru rezultatele ei extraordinare, pentru seriozitatea cu care aborda cursele și pentru familia de alergători pe care a construit-o împreună cu un alt alergător foarte bun. La Semimaraton Gerar a participat la 4 ediții în diferite formule și de fiecare dată a ieșit pe locul I, așa că astăzi faceți cunoștință cu No. One pe numele ei …

IULIANA STROESCU

După 2 ani (am lipsit motivat, zicem noi, în 2021 și 2022, dar am închis prematur anul de alergare competitivă în 2020, cu o ediție chiar înainte de pandemie), ne-am întors, cu forțe proaspete și am deschis și un nou sezon de Semimaraton Gerar, respectiv 2.1 (pentru că Semimaraton Gerar 2.1. înseamnă deschiderea unui nou sezon de 10 ediții, în care vă și ne așteaptă surprize și momente de neuitat – cred că ediția 2.10, să ne țină Dumnezeu sănătoși până atunci, va însemna și predarea ștafetei către o noua echipă de organizare pe care încercăm să o creștem).

Ne-am propus ca în fiecare an să avem câteva sesiuni de inspirație în alergare, cu oameni care prin ceea ce fac și ceea ce sunt ne inspiră. Nu este o listă limitativă și dacă nu vă regăsiți în prima ediție 2.1. de testimoniale inspiraționale, asta nu înseamnă că voi nu ne inspirați, ci că mecanismul de identificare care a rulat pe lista de înscriși la un moment dat, nu v-a detectat. Rămâneți însă conectați pentru că sigur sigur veți primi un mesaj la un moment dat.

După cum spuneam pe Iuliana (aka No. One) o știu de foarte multă vreme și am apreciat mereu pasiunea ei pentru alergare, modestia, modul în care a știut mereu să alerge cu oamenii din jurul ei, seriozitatea cu care se antrenează și tactica de abordare a fiecărei competiții.

Primul Gerar – “just for fun”

Îmi amintesc că atunci când era însărcinată cu Teodora, fetița cu care apare în fotografie alături de soțul ei, Daniel, a alergat și câștigat la Retezat Sky Race. De când este mama și a unui băiețel, timpul dedicate alergării și antrenamentelor s-a redus semnificativ, fapt pentru care, după cum ne spunea, Iuliana va alerga la Gerar 2.1. primul său Gerar “just for fun” sau aș spune eu, doar pentru fani ? pentru că eu știu sigur că mă voi bucura să o revăd alergând și bucurându-se pe aleile campusului din Politehnică.

Pentru ea, va fi o cursă cu multe amintiri, iar pașii o vor purta către cele 4 ediții alergate. Se întoarce acum la cursa de 10 km pe care a alergat-o și câștigat-o în 2015. Deși îi plac ambele distanțe la Gerar, totuși cel mai frumos i s-a părut în echipă pentru că a petrecut cele mai frumoase momente în alergare alături de oameni minunați, printre care unele dintre cele mai bune alergătoare montane, soțul ei, o alergătoare talentată de șosea, dar și bine-cunoscutul Bib Chip.

Astfel, împreună cu Gianina Tănase (una dintre cele mai bune alergătoare montane din perioada romantică a alergării montane, adică dinainte ca trail running-ul să devină mainstream) și Ingrid Mutter (o alergătoate montană cu o carte de vizită absolut remarcabilă), Iuliana a câștigat proba feminină a Gerar-ului în 2016 și a revenit în 2019 cu o altă echipă de fete, câștigând și de această dată, împreună cu Denisa Dragomir (campioană mondială de alergare montană și o alergătoare cu rezultate extraordinare) și Claudia Necula, o elegantă și talentată alergătoare de șosea.

În anul 2018, Iuliana a ales să facă echipă împreună cu soțul ei, Daniel și cu Ștefan Dan (cunoscut alergătorilor și ca maestrul Bib Chip – cronometrare), și de această dată formula aleasă de Iuliana fiind câștigătoare. Noi credem că rolul ei în toate echipele a fost esențial având în vedere că de fiecare dată a adus victoria.

Pentru Iuliana Gerar înseamnă tradiție, iar, în România sunt doar câteva concursuri pe care le poate asocia cu acest frumos cuvânt – Tradiție.

Deși te-ai fi așteptat ca amintirea pe care a ales să ne-o relateze privind Gerar-ul să fie o poveste cu multe zâmbete și bucurie, Iuliana ne aduce o motivație puternică și arată ceea ce vă spuneam la început, că mereu mi s-a părut o alergătoare foarte serioasă și determinată. După cum spune chiar ea,

“în general, avem tendința de a povesti amintiri frumoase. Însă eu îmi amintesc, cu durere, de prima ediție. Eram accidentată (o luxație a ligamentului calcaneofibular), aveam dureri groaznice la picior și eram super hotărâtă să particip, deși soțul meu m-a sfătuit să stau cuminte. Am pus tape (bandaj adeziv) cum m-am priceput, am alergat așa, iar, la final, îmi era imposibil să calc, iar durerile erau indescriptibile. Am adormit cu antiinflamatoare, iar a doua zi am vizitat camera de gardă la ortopedie: fașă gipsată pentru 3 săptămâni.”

Panta preferă …

Ca și traseu, se vede că Iuliana este o alergătoare montană pentru că atunci când am întrebat-o ce pantă preferă să urce în traseu, ea ne-a spus că nu are o preferință, ci pantă să fie, asta spre deosebire de alergătorii de șosea pentru care răspunsul clasic este în defavoare oricărei pante, deci fără pante, pentru că ele scot alergătorii din ritm. Însă, dacă tot trebuie să aleagă, sensul actual al cursei, cu urcarea pe la Facultatea de Inginerie Electrică este cea preferată.

Și dacă ne-a povestit că poate alerga în orice condiții medicale, dar și în oricare sens, Iulianei îi place alergarea atât vara, cât și iarna, însa o preferă pe-a doua pentru că atunci dă un randament mai bun, iar alergarea de iarnă în Pădurea Băneasa (unde aleargă, de regulă, fiindu-i aproape de serviciu), pe zăpadă, fără poteci vizibile (acoperite cu zăpadă), dar cu urme de căprioare, îi pare Raiul. De-aceea, dar și pentru că n-a avut ocazia să prindă zăpadă la niciuna din edițiile la care a participat, Iuliana ar comanda pentru Gerar 2.1. niște zăpadă – se potrivește bine și cu numele, cu anotimpul, iar pozele ies mai frumoase pe fundal alb.

Pentru această ediția de Gerar, ne-a mărturisit că nu se antrenează în mod specific, însă anterior, pentru edițiile despre care povesteam, s-a antrenat după un program și sub supravegherea lui Radu Milea, pe care l-a numit “vinovat” de rezultatele frumoase pe care le-a obținut, mulțumindu-i și acum lui Radu pentru tot parcursul pe care l-au avut împreună. Este foarte adevărat că așa cum menționat, Iuliana este o alergătoare talentată și serioasă, însă a lucrat cu un antrenor cizelează foarte mult și ajută cu adevărat. Un alergător talentat este ca un diamant – există unele premise că este valoros și prețios, însă abia când un bijutier talentat îl cizelează (taie corect și îl definește), el devine cu adevărat o piatră prețioasă valoroasă. A lucra cu un antrenor este extrem de important pentru un alergător, iar pentru montan, Radu Milea de la Team Run este unul dintre cei mai destoinici.

Pentru această ediție, cu timpul foarte greu de drămuit între familie, serviciu, copii, pentru alergare, motivația o constituie “oglinda și cântarul” ? De asemenea, ca și costumație, la Gerar, s-a focusat mereu pe concurs, însă la Tohani Trail Race a acceptat provocarea de a alerga cu “mască”, costumația fiind apreciată atunci când distracția este pe primul plan.

Așa cum ne-au mai spus și protagoniștii poveștilor anterioare, alergătorii îi recunoaște în general, după încălțăminte și ceas, iar întrebarea pe care i-o pune este ce încălțăminte preferă și de ce, pentru că este interesată de echipament și mereu este în căutarea de cronici și review-uri despre încălțările de alergare. Aici o înțeleg perfect – îmi place să alerg, nu zic nu, dar mereu caut să descopăr încălțări cât mai bune, cât mai ușoare, cât mai elegante, așa că, dincolo de faptul că caut cronici despre modele noi sau mă uit să văd ce mai este în trend, atunci când ies la alergat mă uit întotdeauna să văd cine cu ce aleargă.

La un moment dat, în Herăstrău, m-am ținut cu greu după un băiat (alerga chiar binișro), încercând să văd ce încălțări avea, până când m-am întâlnit cu partea mai talentată, dar și bărbătească a familiei și l-am trimis să-l întrebe pe om ce încălțări folosește; oricum la mine începuse să se uite urât băiatul după ce-l fugărisem jumătate de tură.

Revenind la Iuliana, este clar că alergarea preferată la Gerar este în echipă, pentru că echipa este cea care dă motivația, iar dacă nu mai poți de dragul echipei, tot mai poți puțin, pentru că toți cei trei co-echipieri trebuie să termine împreună. “Alergi cu numărul în mână și cu plămânii în explozie (știe Stefan Dan cum), dar tot termini, că vin ceilalți după tine.” Și deși la Gerar, a te învârti în cerc, 3 sau 6 ture de Politehnică poate părea anost, senzația este înșelătoare pentru că întâlnirile cu alți concurenți, cu susținătorii, trecerea prin zona cu muzică (start – finish) de mai multe ori, zonele mai întunecate de pe traseu, toate au farmecul lor și cursa devine foarte interesantă.

De ce echipă?

Am lăsat pentru încheiere, pledoaria Iulianei și a lui Daniel pentru echipă, pentru că, deși au experimentat și Gerar-ul la individual, amândoi cred că în echipa este cel mai frumos, asta fiind, de fapt, frumusețea, dar și unicitatea Semimaraton Gerar. Ca să-l cităm și noi pe Daniel „ăsta-i farmecul Gerarului”. Iar Iulianei, deși nu i-a displăcut deloc să fie singura fată împreună cu 2 băieți faini la mixt, echipa ei ideală este una de feminine – nu ne-a spus cu cine i-ar plăcea să facă acea echipă ideală, dar are câteva persoane pe listă și sperăm ca la ediția Gerar 2.2. să o revedem în echipa ideală.

Dacă tu ți-ai găsit deja echipa sau ai prins farmecul pentru alergarea în echipă la Gerar 2.1., înscrieți-vă în această perioadă și intrați automat în tragerea la sorți pentru o carte de alergare oferită în parteneriat cu Pilot Books, pentru că We run as One. We read as One!

Detalii despre concurs, găsiți aici iar înscrierea este foarte ușor de făcut direct aici.